Eu fug, tu fugi, noi fu.. fu.. fugim

10/18/2007 7:09 AM Posted by Vladimir Teodorescu
De cand ma stiu am inteles cu usurinta impulsurile de autodistrugere. Nu am inteles insa de ce atunci cand vedem un om ca se indreapta spre asa ceva, ba chiar mai mult, iti cere si ajutorul iar tie nu iti e greu deloc sa faci ceva pentru el... fugi. Mai ales cand treci prin cate o chestie si ajungi sa spui asa ceva:

"Din cand in cand apare cate o persoana, oricine, oriunde, oricand, care te poate ajuta sa treci dincolo. Nu trebuie decat sa intinzi mana. Momente. Bine definite care exista atunci pentru ca trebuie. Fara explicatii."

Si nu... nu e un repros pentru Tzuni ce scriu eu aici. Doar ce am citit chestia asta la ea pe blog si mi-a dat de gandit. E o chestie care se aplica in general. In particular eu si ea suntem doar diferiti.... ea aparent rece si nepasatoare, traind in lumea ei, eu cald si saritor, aproape de voi dar departe de lumea voastra. Si adevarul este pe undeva pe la mijloc sau chiar in partea cealalta :)) ea... inocenta si incercand sa-si gaseasca linistea, eu prea vinovat de prea multe rele, incercand sa-mi platesc un loc in Rai... Aparentele inseala... but who cares?

2 Response to "Eu fug, tu fugi, noi fu.. fu.. fugim"

  1. Anonymous Says:

    aparentele nu inseala.. and i used to care :)

  2. Vladimir Teodorescu Says:

    ar fi frumos daca tu ai avea si un nume... chiar daca e foarte posibil sa imi para rau pe urma pentru ca am vrut sa stiu